Povesti pescaresti Ngapali, Myanmar

Am lasat Ngapali pe final pentru ca imi suna bine ideea de stat pe malul marii in ultimele doua-trei zile de vacanta. Citisem ca locul e cam turistic pentru o plaja burmeza, dar am vazut fotografia unei carute cu boi iesind din mare si m-am linistit.

Am ajuns in extra-sezon. De la aeroportul cu doua porti de imbarcare, asezat fix pe malul marii, pana la satul de pe acelasi mal sunt vreo 20 de hoteluri-bungalow insirate pe dreapta si cam tot atatea restaurante cu peste si fructe de mare, pe stanga. Restaurantele erau in mare parte inchise sau in renovare, cu oameni care fie mestereau pe acoperis, fie schimbau geamuri sau vopseau garduri in asteptarea turistilor din sezon. La hoteluri era liniste. Ne-am cazat la ultimul, chiar la intrarea in sat. Seara am iesit pe plaja sa vad cum se intorc localnicii de la pescuit. Femeile carau bidoanele din barci, barbatii aduceau motoarele si plasele, cativa baieti jucau fotbal pe nisip. Plaja mirosea puternic a peste putrezit si era plina de gunoaie. N-am apucat sa inteleg de ce, ca m-a prins ploaia si a trebuit sa ma intorc.

A doua zi am inchiriat doua biciclete subrede si-am luat coasta la pedalat. Curtea scolii era plina, femeile se ocupau cu intinsul pestelui la soare, baietii de la consignatie zdranganeau o chitara, fetele de la coafor se aranjau unele pe altele in lipsa de clienti. In port era harmalaie.

Ne-am oprit pentru niste nuci de cocos cand am dat de cateva mese aruncate printre palmieri, la care mancau si beau oameni de-ai locului. O fata ne-a crestat c-o maceta nucile, sprijinindu-le de-un palmier, si-a adus berile din spate, dintr-o magazie in paragina. Un fotograf ambulant se plimba printre mese. E aici mai tot timpul, de la 8 dimineata pana la apus, dupa cum mi-a zis in timp ce faceam schimb de impresii, mai mult din priviri, despre camerele foto, ii cunoaste pe toti, dar neavand prea mult noroc de clienti, intretine atmosfera la mese. In spate sunt doua case imense cu pereti trecuti prin toate ploile lumii. Locul asta, care pare sa fi gazduit odata multi oameni, pare, in mod straniu, ca inca mai gazduieste cativa si astazi. Un batran cu-n maiou alb vinde tutun de mestecat si niste pufuleti in fata uneia dintre ele si ne face semn sa ne adapostim sub singura streasina-ntreaga, cand incepe rapaiala de dupa-amiaza.

Ne-am indragostit putin de locul asta, am promis ca ne-ntoarcem si am plecat, cand inca mai picura, sa mai dam o sansa plajei cu pescarii zilei de ieri.

Am ajuns odata cu barcile la mal. Cateva tractoare cu remorcile pregatite asteptau captura, in timp ce carutele trase de boi inaintau in mare, pana cand trecea apa de brau, sa ia din incarcatura barcilor. Apoi au fost aduse navoadele pentru a fi spalate si impachetate si, odata cu ele, maldare de gunoi prins in plasa impreuna cu pestele. Intre timp, copii zeci, unii din ei purtand inca fustele-longyi verzi de la uniforma pliate sub buric, isi incepeau inspectia si jocurile de seara.

In alta zi l-am cunoscut pe Adrian, care tragea de ultimii bani prin Asia de Sud-Est inainte sa se intoarca acasa, in Germania, dupa ceva scoala facuta in Malaezia. Ne-am intalnit la pranz si ne-am intins la o vorba lunga, la bere si la salate de ceai, una dupa alta, pana tarziu in noapte, cand a inceput chelnerita sa picoteze. Am continuat trancaneala si a doua zi, cand a decis sa ne insoteasca in Thandwe. Orasul avea o somnolenta aparte, dar promitea balci mare pe-nserat, cu popcorn, tras cu pusca in baloane si tot tacamul.

Ne-am pus la o masa sa ne racorim c-un ceai, dar bucatareasa n-a inteles ce vrem si ne-a umplut toata masa cu mancare. Ceaiul era din partea casei, asa ca toata lumea a avut de castigat.

La intoarcere am dat si pe la prietenul fotograf, asa cum ii promisesem. Am baut si-am mancat din nou dintr-o nuca de cocos, ne-am uitat la mare, la pescarii si plasele lor, ne-am adapostit din nou de ploaie sub streasina casei si am schimbat zambete in loc de cuvinte cu gazdele noastre.

Pe seara am mai dat o raita la pescarie. Pe drum am pierdut piulita care tinea una din pedale, dar ne-a ajutat un nene si-am gasit-o intr-o balta. Pe plaja se intamplau atat de multe lucruri incat, oriunde m-as fi uitat, as fi vazut o alta poveste. Si-am stat asa pana tarziu sa vad toate povestile pescaresti din Ngapali.

Created By
Cristina Stoian
Appreciate

Made with Adobe Slate

Make your words and images move.

Get Slate

Report Abuse

If you feel that this video content violates the Adobe Terms of Use, you may report this content by filling out this quick form.

To report a Copyright Violation, please follow Section 17 in the Terms of Use.