Loading

enchanted nature creative art photograhy writings natural crafts

About Me

natural crafts

I am enjoying making natural soaps, tinctures and ointments, the products I create have natural and original ingredients. The forest is my main muse. Love walking in nature to observe and absorb her Magic that emanates with every breath. My products bring some of nature's energy into the home .

Creative Art

I like to believe that I am a visionary artist, my art is more a touch of unknown, subtle world of energy, full of meaning and fine vibrations. My colours may seem to vivid but represent another world alive between us. Even my simplest painting includes a small code to the unknown, to a mystery hidden between shapes. I hope that you will enjoy looking for them. Every landscape or abstract creation of mine has a hidden gate to our interior and fantasy, a surreal touch. something you can fill by reflecting in silence your desires and dreams. Perfect path for your own daily relaxing space.

writings

my writings are inspired by surreal, poems with modern accents and also romantic style. visionary world, deep dreams and hopes, continuous congruent ideas between reality and fiction.

photography

love chasing moments, shooting photos and special colours paths . all ingenious nature effects in forests, woodlands and fairies footpaths .forest is magic and picturing and touching her with your soul and mind make you become like her, changing you with her energy and inspiration. enchanting you.

(c) ana eugenia pop pacurar

din amintiri

Sub stele in Subceresc, Jumatatile de apa si foc nasc, Innaripate forme , curcubeu, Lumina strabate fasii calde printre stropi si soapte, hrana visarii, De acolo vin uneori parti din mine Combustibil alb pentru suflet, Si se intorc

când vreau să cred că sunt ruptă din legendă, nu-mi încălecați cerbii cu fantasme negre, păsările lăsați-le să-și poarte regalitate zborului,auriul din vene, pe ochiul amiezii viu, o altfel de bendis în blândețea pădurii, sau o pitică veneră pe ape arămii de poveste, prin tăcerile lor adânci să vorbesc celor de dincolo de furtună, de cețuri, despre formele cubice și sferice intrinseci, pacifice și eterne, perfecte în ele însele când sunt iubite curcubeu, să-mi adulmec singură binețea, fotonii încâlciîi de neștiinîa celui cu aripă frântă prin mine, să-i descânt trupul și inima, așa cum numai el ar vrea.

Eu nu apartin acestei lumi, Si nici celei care va sa vina, Eu vin din locul fiintelor fara dinti de muscat, Si fara limbi veninoase, De unde curcubeele cad cu innarpari ascunse, Prin aerul eteric tainic ochilor, Subcerescul rotit de non timp, In Vartejuri vartejuri, Sensuri multicolore ce dau sens vietii vizibile, Si nu numai atat.

Candva faceam dragoste ca o zana, plapanda, cu cel Ales si oaches, Pe Al inimii verzi padure cu mure, El trup cu o aripa si eu prelungirea ei , falfaire, Cu cealalta, In vartej de lumini printre frunze albastre, Si fulgi de nori, Muschii sorbeau urmele noastre, Cand noi zambeam ca un cer deschis si adanc, Expulzand din degete stele.

traiesc , pentru intelegerea cuvintelor adanci , fara plutiri in deriva , pentru lumina ce imi infloreste sufletul cu lucruri nepatrunse de inima regelui, ce curata argintul de zgura , si sangele de zvacniri si coagulari haotice , pentru fericiri ce cugeta prin simturi zi si noapte , la evadari in alte lumi mai blande fara prihana. Intre cer si pamant , 2008 Ed Nelinisti metafizice

Valori, proportii, targheturi, Timp investit in minti deschise si inchise,De fugareli populare. Ca pe un panou, Trasee , trasee, Mintea trage cate un loz pe la intersectii, Dezamorseaza atacuri. Filtreaza verde aerul, Cu oxigen imbunatatit, Doar la un pas de mine, Un spiridus parca, isi azvarle buzduganul, Spre ziua , Care vrea sa vina prea devreme.

Astăzi vreau să fac cunoştinţă cu nebunia ta domolită, Măsura ta în lungul şi-n latul excrescenţelor tale trifazice interioare, Cu popasurile şi aromele trecutului care te sperie, Aşa cum sunt ele, Fără să mă amăgesc că mi-ai putea fi “comestibil” vreodată noaptea,Vreau să văd de "a capo a fine" de ce eşti în stare. Tinuta nervilor tăi măguliţi până unde pot muta munţii? Orgoliul tău cât de mult s-ar dezbrăca de minusuri şi plusuri inutile doar pentru mine. Astăzi o să fac un pact cu timpul, Cu centrul tuturor forţelor, Cu Uriaşul Bun, Am să-l susţin cu inima, cu sângele, şi oasele piramidă , Până sus la origini, De va îmblânzi [ alunga] toţi demonii din lume şi din tine.

timpul se pierde în palmele începutului , cuvântă mereu poveşti de cuminţit suflete, comori ascunse în pântec, pentru pruncul ce se naşte mereu legendă , pe un tărâm virgin; când mă ţii în braţe, adâncurile albastre îţi ning ferestre pe ochii, zări deschise să respire, alte lumi mai vii,mai blande, mai libere.

am să-mi iau tainul din cuvintele tale, nectar argintiu prin simţuri, un mal alb, pe care să-mi liniştesc trupul , fiinţa obosită, inima, să mă desprind de mine prin tine, levitând nălucă paşnică, abur, nici înaltul şi nici adâncurile să nu-şi deschidă gurile flămânde, hainul “lumii” să nu judece nimic, nicicând, setea mea de viaţă, mierea din vene, când te simt prin mine, râzând în raze, cu soarele îmbrăţisându-mă din ochi.

ieşind din val caut inima ta ancoră peste lume, zâmbind cresc în aripile tale, puls liber ,frământat de iubire, dorinţă, de a reînvia din nou din coasta ta cântec.

am doi ochi, cei mai siguri ochi din lume, pentru ca sunt ai mei, pentru că numai prin ei, merg înainte şi-napoi prin timp, şi imi confirm voinţa de a fi, numai ei , pot grăi culori şi adevaruri, ce ştiu a da creierului mită bucuriei, în a vedea, viaţă.. am doi ochi, şi ştiu ca ceea ce dibui cu palmele fără ei, sunt ieşituri şi adâncituri de sensuri, protuberanţe şi atât, cât am doi ochi , toata năvala asta de sunete şi simţuri suplimentare fara ei sunt insuficiente, şi de aceea bucuria mea cu doi ochi şi nu mai puţini şi nici mai mulţi, mă face să zâmbesc zilnic în oglindă a speranţă .

stea cu noroc, dragonului albastru să-i aducem laptele cerului, să ne ducă departe, călare peste ceţurile sacre, în adâncul din noi, a celor ce am fost înainte de a ne naşte, păgânii de lumină, păsările libere, suflet alb

inocenţa are chipul luminii, duce cu ea în spate aripi albe, toate cotloanele întunericului o ştiu şi se tem, e vizibilă şi de neînvins, inocenţa, e cea care dă gust vieţii, arome unice, e nivelul care leagă orice subnivel de orizont, e aerarea, e oxigenarea, de aceea cerul zâmbeşte mereu pământului, când pruncii ies să râdă la soare, porumbei blânzi ai vietii, fluturandu-si bucuria.

toate marginile pământului, sunt cadre trasate de tristeţea lumii, linii multiple, linii închise spre miazănoapte, înalte şi drepte par a fi, străjuind până sus, porţi ce par închise străinilor fără ploi, de atâta emoţie, îmi stă clorofila luminii în gât, scăldătoare în vegetal , ştiu că dacă acum m-aş opri lângă stejarul tău, aş prinde rădăcini prin picioarele tale şi nu m-ar mai putea smulge din mersul tău nimic, nici furtunile stelare, spre dezrobire, lumina, cand uitând să mă mai rog la cer, cu fibrele creierului , ar veni haosul să-mi ceară tribut, pentru bucuria de a fi cu tine, fără tine.

undeva în trecut îmi gânguresc turturelele, în poalele copilăriei, depun ouă mici de diamant, îmi cântă pe o limbă numai de trecutul meu ştiută, şi nu numai atât; undeva în trecutul meu copacii, îmi îngână verzi şi albastre înalte imnuri, prin cerul limpede de atâtea rugi luminate pe irisii ochiilor mei; undeva în trecutul meu, mintea pipăia reperul vertical şi alunecos a ceea ce ar fi trebuit să fiu la sfârşit

Invoc sangele stelelor fluorescent sa-mi curga prin vene, Lumina vegetala din adancurile de taina, Si ceturile albe din inalturile sacre, plutitoare, Bucuria vietii prin oase, sa ma vindece apele, Copacii sacrii, Ca un descantec a toate, prin oase, Sa-mi dezlege innariparile.…

Din praf de stele suntem toi creati, Mangaiati de vegetal si Spirit Alb, Sangele si Cumintenia Pamantului, Prin noi, suiera, Strabat milioane de radacini arhaice, Descantece magice , atingeri naturale, Timp inchis in margea de foc, Incepatoriile angelice si caderile, Prin ochii nostrii, Totul incepe si se termina, Dureros de fragil, arbitrar de candid, Destinul.

In Subceresc toatele pasarile asculta, Trilul stelelor , si le ingana, Mersul agale a timpului insirat, In milioane de radacini si ramuri, Ca un copac al vietii, Sprijinind destinul, Ocolul sufletelor, Si secretul creatiei, In Subceresc se nasc innarparile, Sufletele lemn, apa, aer si pamant, Si soare, Si poate si neinnraipatii cu ochi de ciute, Sensibili la atingere, Cu ochii de soim, Sau poate dragon, Uite cum urca vitejii muntele, Fatum, In cautarea florii, Cu toate raspunsurile .

Gutui coapte padurete pocnind, Si mere-n caramel, Poteci albite de dor si bruma aromata,Rozariul rugilor tomnatice, Pasul poticnit al bunicii, undeva printr-un trecut de poveste, Absorbit de timp privazul de lemn, O candela aprinsa undeva intre ceturi, Soaptele copacilor aramii, Si strugurii negrii, Ma bantuie gingas, De departe casa parinteasca.

Cei ce intra in Subcerescul Apelor, Sunt cei botezati cu stele pe frunte, Poate si pe piept, pe fund si in alte locuri, Mesianici printre perversi, Asculta mersul luminii multicolore, Loviturile normalului, Iar mainile lor mangaie cu trei degete, Profesionist sau diletant, Pe cei ce merita, Sau poate ca nu. Uneori uraciunile hienelor de dedesubt, Nu tac , ies ca niste maini macabre sa prinda, Noroc ca e Cupidon cu o sabie japoneza, Mereu la panda , mereu entuziast, Sa le reteze..

(c) ana eugenia pop pacurar

Created By
enchanted nature
Appreciate