La pas pe Valea Beiului cu FUJIFILM X-T10

Uneori simți că ai nevoie de o gură de aer, da din acela proaspăt, tare și rece cum numai în pădure ai șansa să respiri și ce poate fi mai motivant să pleci într-o excursie iarna decât faptul că poți să iei cu tine aparatul de fotografiat și să faci fotografii în natură. Cu oportunitatea aceasta m-am trezit eu într-o duminică dimineața când împreună cu trei tovarăși am luat-o în direcția Banatului Montan, mai precis spre Oravița. De acolo urmând să o pornim în căutarea Beiului, un fir de apă care străbate Parcul Natural Cheile Nerei - Beușnița în speranța că vom mai avea ocazia să fotografiem câteva cascade înghețate înainte ca primăvara să pună stăpânire pe ele.

Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/16, ISO 200, 6,5s ND

Desigur că mi-am dorit să plec în această mică aventură cu echipament cât mai ”light” mai ales că în prealabil am cules informații referitoare la drum și ....da ar fi foarte probabil să se lase cu 15 km de luat la pas și nu oricum ci pe gheață. Nefiind un sportiv înnăscut am decis să iau doar minimul necesar, Fujifilm X-T10, XF 18-55 f/2,8-4 și în caz de nevoie, am mai luat XF 55-200. Desigur baterii să fie, pentru că frigul le cam golește, un filtru ND variabil și nu în ultimul rând trepiedul meu MeFoto Road Trip, care s-a dovedit foarte util în lupta cu gheața de pe drum.

Fujifilm X-T10, XF 55-200 @f/9, ISO 200, 4,5s ND
Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/13, ISO 200, 3s ND

Undeva la 3 km în amonte de la Podul Beiului, am ajuns la cascada Văioaga. Aflată în agonie, cu un debit destul de mic își picura sufletul printre țurțurii de gheață formați la ultimul îngheț cu o săptămână în urmă. Mai în patru labe, mai pe fund, sprijinit în trepied, pe gheața incredibil de alunecoasă am ajuns jos la nivelul apei, de unde am reușit să fac câteva cadre frumoase cu cascada. Locul în sine mi-a adus aminte de Plitvice Iezera, de apa turcoaz, de vegetație, chiar și pomul căzut în cascadă parcă era de acolo.

Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/16, ISO 200, 4s ND

De la Văioaga următorul obiectiv a fost Ochiul Beiului, un izbuc care contribuie din plin la frumusețea și reputația zonei. Până să ajungem la el, am ajuns la o păstrăvărie, aici peisajul s-a schimbat puțin, fiind mai domestic și da...probabil vara cu miros de mici. Din păcate ajunși în acest punct, mi-am dat seama că nu vom mai ajunge și la Beușnița, soarele începând să coboare tot mai repede spre crestele care ne înconjurau, umbrele unor trestii legănate în lacul de la păstrăvărie fiind dovada clară că mai avem maxim două ore de lumină și mai aveam un retur de 6 km de făcut.

Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/8, ISO 200, 1/90s ND

Plecați în grabă de la păstrăvărie am ajuns în final la Ochiul Beiului pe ultimele minute cu soare. Am simțit că trebuie să mă grăbesc dacă vreau să mai prind câteva fotografii bune după gradația filtrului ND, care aproape devenise inutil. Așa că mi-am stabilit câteva scene care le-am considerat mai importante și în cele câteva minute disponibile am început să fotografiez.

Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/16, ISO 200, 4s ND
Fujifilm X-T10, XF 18-55 @f/16, ISO 200, 5s ND

Quod erat demonstrandum. Zona este una cu mare potențial turistic, foarte fotogenică cum îmi place mie să spun. Ca și o concluzie în spatele acestor rânduri mai puțin inspirate, zona merită vizitată, eu cu siguranță voi revenii și în alte anotimpuri pentru că simt că am ce vedea aici și vă îndemn pe toți cei pasionați de drumeții și fotografie să mergeți în Banatul Montan.

Created By
Calin Andra
Appreciate

Made with Adobe Slate

Make your words and images move.

Get Slate

Report Abuse

If you feel that this video content violates the Adobe Terms of Use, you may report this content by filling out this quick form.

To report a Copyright Violation, please follow Section 17 in the Terms of Use.