Însă în toate cele trei orașe cuprinse de proiectul „Vecinii” - Tbilisi, Kiev și Chișinău - realitatea nu corespunde deloc buchii legii.
În capitala Georgiei, principala problemă pentru pietoni este faptul că traseele pietonale se transformă în spații de parcare. Pe măsură ce deplasarea devine din ce în ce mai dificilă, numărul de accidente rutiere cu implicarea pietonilor crește. Astfel, incidența acestora a sporit semnificativ în ultimii trei ani.
Secvența video ce urmează reflectă situația atestată pe străzile din Tbilisi:
Gela Kvașilava, președinte al Consiliului de administrare și fondator al Parteneriatului pentru Siguranța Rutieră din Tbilisi, lucrează asupra problemelor urbane din oraș din anul 2006. Pentru a descrie situația generală din capitala Georgiei, el aduce drept exemplu strada Șevcenko, una dintre arterele centrale ale urbei.
Gela Kvașilava consideră că, din cauza problemelor de trafic evidente, Tbilisi este un oraș pentru șoferi, nu și pentru pietoni.
Conform Strategiei de transport a municipalității, la Kiev pietonii au prioritate. Însă expertul în transport Dmitro Bespalov ne spune că în realitate situația este alta:
Sistemul de parcare este un alt obstacol pentru pietoni. Din lipsă de spațiu, șoferii sunt nevoiți să parcheze pe traseele pietonale și pe benzile destinate transportului public. Însă, spre deosebire de Tbilisi și Chișinău, la Kiev există un sistem electronic de plată, care este mai convenabil pentru șoferi.
În șirul metodelor de plată pentru parcare, existente la Kiev, se numără și aplicația mobilă. Cu ajutorul acesteia conducătorii auto pot verifica disponibilitatea locurilor de parcare din oraș și pot plăti ușor și comod pentru ele. Cum lucrează aplicația mobilă ne arată jurnalistul Oleksandr Iarotsiuk.
Bulevardul principal din Kiev, Kreșciatik, este închis pentru traficul rutier în zilele de odihnă, în acest interval de timp el fiind dedicat în totalitate pietonilor, care se pot deplasa nestingheriți pe acolo. Parcarea pe strada principală, de asemenea, este restricționată.
Roman Șcipkov, director adjunct al Companiei municipale de transport „Kyivpastrans”, consideră că autoritățile au avut dreptate, adoptând această decizie.
În capitala Republicii Moldova, în afară de faptul că mașinile sunt parcate pe traseele pietonale, problema mai constă și în starea proastă a suprafețelor pietonale. Pietonii se plâng că, deseori, își strică încălțămintea pe străzi. Iată ce cred locuitorii Chișinăului despre cum e să mergi pe jos prin orașul lor:
Sociolog Vitalie Sprînceană vede Chișinăul ca pe un mare spațiu de parcare. El subliniază lipsa controlului, când șoferii își pot parca mașinile în orice loc fără vreo restricție.
De aceeași părere este Vladislav Dumanov, directorul unui club de automobilism din Republica Moldova. El adaugă că, deși, în anul 2007 a fost aprobat un nou Plan Urbanistic General, autoritățile de la Chișinău aplică în continuare Planul Urbanistic General vechi, care datează din anii 1970:
Starea proastă a trotuarelor este și unul dintre factorii ce contribuie semnificativ la faptul că pietonii sunt implicați în 30% din toate accidentele rutiere din orașul Chișinău. Vitalie Sprînceană și Tatiana Mihailova de la ONG-ul „Drumuri Sigure” semnalizează această problemă generală:
Insuficiența trecerilor pietonale în capitala Republicii Moldova este ușor de remarcat. Uneori distanța dintre treceri poate fi de doi kilometri și chiar mai mult. O astfel de planificare încurajează pietonii să încalce regulile, conducând la și mai multe accidente rutiere.
Iurie Povor, directorul Institutului „Urbanproiect” și coautorul Planului Urbanistic General aprobat în 2007, spune că o soluție în acest sens a fost deja oferită autorităților orașului, dar că responsabilii de domeniu încă nu au luat măsuri pentru a o pune în aplicare.
Așadar, comparativ cu orașele europene, capitalele post-sovietice mai rămân în urmă în ceea ce privește garantarea drepturilor pietonilor. Totuși, în afară de problemele abordate în cadrul proiectului „Vecinii”, o chestiune importantă este cultura șoferilor, care trebuie să fie un subiect pentru sensibilizarea continuă a societății. În acest sens, toate persoanele relevante și experții au fost de acord cu faptul că timpul este un factor de importanță hotărâtoare în procesul de instalare și adoptare a valorilor și culturii rutiere europene în mediul post-sovietic.