Au trecut doisprezece luni fara ca acest Guvern (da, al lui Ciolos) sa-si asume un punct de vedere privind interzicerea cianurii. Punctul de vedere nu era unul optional, cum s-ar putea crede, ci unul cat se poate de oficial. A fost cerut de Comisia pentru Industrii din Camera Deputatilor ca sa voteze în plen propunerea legislativa introdusa prima data în 2007. Mai multe propuneri în acest sens au zacut în sertarele Parlamentului ani de zile, indiferent de partidele ce detineau majoritatea. Nu ma asteptam însa ca aceeasi soarta sa o aiba si sub guvernul lui Ciolos, cel aparut dupa tragedia din Colectiv.
Odată cu noul guvern credeam că a venit, în sfârsit, momentul unei dezbateri deschise privind acest procedeu de extractie a aurului, foarte toxic si care ne amenintă toti munții din vestul tarii. Cu guvernele anterioare nu am prea avut ce discuta, asa ca am trecut repede la treaba si am asternut pe hârtie toate argumentele ‘tehnocrate’ pentru interzicere. Înca mai zambeam în sinea mea, gândindu-mă că în sfârsit a venit si momentul argumentelor rationale, bazate pe fapte stiintifice si statistici reale. Atunci când Ciolos vorbea de o viziune onesta de dezvoltare a României, eram convinsa ca aceasta include si o analiza amănuntita a riscurilor la care ne expunem ca tara, folosind cianura.
Iarna
În primele saptamâni din decembrie 2015 am contactat noul Minister pentru Dialog Social. Le-am scris fara sa-mi ascund speranta ca ma adresez unor aliati. Si într-adevar raspunsul a venit prompt, dna ministru Violeta Alexandru m-a asigurat ca va transmite solicitarea noastra mai departe. În scurt timp am revenit cu un raport în care am demontat si falsele argumente ale sustinatorilor cianurii. Mi s-a transmis ca datele au ajuns unde trebuie. În februarie a venit si vestea ca Ministerul Culturii, de fapt ministrul Vlad Alexandrescu, si-a asumat includerea Rosiei Montane în UNESCO. ‘Ciolos sigur nu mai vrea exploatari de moda veche’, mi-am spus. Sigur, aceasta decizie este asumata si de prim-ministrul.
Primavara
Prin martie deja, lipsa unei reactii oficiale ma îngrijora, dar alungam rapid din gând orice neliniste spunându-mi ca o analiza aprofundata are nevoie de timp. Pentru a contribui cu si mai multe argumente la aceasta analiza, am cerut o audienta ministrului mediului. Întrunirea cu d-na Cristiana Pasca Palmer ne-a fost acceptata, a urmat o ora de discutii si alte 24 de mers cu trenul. Am prezentat, explicat si aratat totul în detaliu. Aproape ca uneori uitam sa respir, ca sa apuc să spun tot ce aveam de zis. Am raspuns la fiecare întrebare stiind ca argumentele vorbesc de la sine. După alte câteva saptamâni am revenit la minister sa discutam cu directori si secretari de stat. Întâmplările de la minister au fost într-atât de apasatoare încât le-am si publicat.
În tot acest timp, începusem să nu-mi mai pot lua ochii de la harta perimetrelor miniere detinute la Certej de Eldorado Gold prin subsidiara sa, Deva Gold. Firma primise o noua autorizatie de construire pentru organizarea de santier. Perspectiva celor 63 de hectare de iazuri de decantare cu cianura îmi sporeau nelinistea.
Prin aprilie, era deja evident ca am tăcut destul. Campania Salvati Rosia Montana m-a învatat ca atunci când politicienii tac, o fac pentru că ‘tacerea lor e de aur’. I-am scris totusi o scrisoare deschisa lui Dacian Ciolos si i-am trimis-o pe toate caile oficiale si neoficiale. Printre altele, i-am reamintit ca a ajuns seful Guvernului tocmai pentru ca autoritatile nu au avut capacitatea de a evalua si aviza functionarea unui club. Aceeasi clasa de autoritati are în avizare numeroase proiecte de minerit. Dacă ar fi aprobate, ar folosi o cantitate de cianura suficienta încât sa ucida de mai multe ori populatia planetei. În acele momente înca mai speram că vom primi un raspuns, însa acesta nu a venit niciodata.
Cuvintele lui Cioloș "coruptia poate sa ucida atunci când izvoraste din incompetenta sau indiferenta" le-am considerat mereu ca fiind sincere. Dar cumva, în viziunea lui de tehnocrat nu se mai aplicau și atunci când vine vorba de exploatare cu cianuri. Asa ca i-am pus în față cifrele, sa tină minte ca suntem 66 la sută cei ce nu vrem minerit cu cianuri.
La final de aprilie venea o veste mult asteptata. D-na ministru Pasca Palmer ne răspundea oficial ca sustine adoptarea proiectului de lege de interzicere a cianurii si ca a comunicat acest lucru Cancelariei prim-ministrului. Însa doar câteva zile mai târziu, Costin Borc, ministrul Economiei, Comertului si Relaţiilor cu Mediul de Afaceri a declarat ce doreau sa auda companiile miniere. Se cautau soluții “care sa elimine barierele birocratice, în asa fel încât sa se poata relansa activitatea în domeniul exploatării resurselor”.
În mai, am alergat dupa Ciolos la Eurosfat. Acolo a ținut un discurs despre sansa României de a-si dovedi vocația europeana în contextul în care țara noastra va deține președentia Uniunii în 2019. La plecare l-am urmărit pe scări si l-am întrebat ce crede despre interzicerea cianurii. Mi-a spus politicos că subiectul e în analiza. Și în analiză a rămas până în ziua de azi.
Vara
În iulie, reteaua Mining Watch a fost invitata la o întrunire organizată de Ministerul Economiei în care s-a discutat despre noua strategie minieră a României pentru 2017-2035. Am stat printre greii industriei miniere si profesori ai Facultatii de Petrol si Mine. Directorul însarcinat cu elaborarea strategiei, Sorin Găman, nu a ezitat însa sa ne spuna ca de interzicerea cianurii nici nu poate fi vorba.
La final de august, Ministerul Culturii a anuntat că sustine interzicerea utilizarii cianurii în minerit ca masura de precauţie în relatie cu protejarea patrimoniului cultural. Era un gest frumos, o continuare fireasca a echipei care a făcut din includerea Rosiei Montane în Unesco o datorie de onoare. Imediat dupa, sute de cetareni i s-au adresat lui Ciolos, pe facebook, pentru a-i cere o reactie privind interzicerea cianurii. Nici un raspuns.
Toamna
Toamna îndata a trecut si linistea guvernamentala de mormânt continua. Am mai scris un rând de scrisori, de data asta am cerut si audienta. Nimic, însă vestile proaste au început sa curga: forajele au reînceput la Certej, în Săcărâmb; Samax a acapart nu doar Rovina, ci si Stanija; Deva Gold vrea sa se apuce sa construiască iazurile de decantare. În tot acest timp însă, popularitatea lui Ciolos a continuat să creasca.
Acum ca vin alegerile, Ciolos are altele pe cap. În turneul sau tehnocrat-electoral a ajuns chiar si la Alba Iulia unde a declarat că Rosia Montana are un patrimoniu care e “foarte important sa fie valorificat”. Declaratia lui a fost întâmpinata cu zeci de likeuri. Initial, si eu m-am bucurat. Însa tot acolo a mai spus că “încercam sa gasim modalitatea prin care acolo unde se poate face exploatare miniera respectând legislatia, Legea minelor si celelalte legi ale tarii, sa putem sa le facem”. Se pare ca dupa atâtea luni de asteptare, avem în sfârsit un răspuns, si nu este nici pe departe cel pe care mi l-am dorit.
Muntii Apuseni sunt plini de aur. Aproape în fiecare colt al lor sta ascuns un zacamânt. În total 68. Companiile miniere le-au gasit si sunt hotarâte sa le exploateze cu cianura. Asa ca uita-te bine la Apuseni, nu vor mai fi pentru multă vreme asa cum îi vezi acum.
Roxana Pencea, Campaigner Mining Watch
PS: Este vreo diferenta dacă un pesedist, un penelist sau un tehnocrat e cel care ne lasa fara munti? Credeti ca peste cincizeci de ani urmasii nostri vor privi întinderea desertica si îsi vor zice: “ce bine ca a fost Ciolos si nu Ponta cel care ne-a distrus muntii si otravit apele”?.
Au contribuit Raluca Vestemeanu si Tudor Bradatan
Vrei sa te implici? Aici sunt cateva optiuni: 1. Distribuie pe Facebook. 2. Scrie-i un mesaj prim-ministrului Ciolos pe pagina sa. 3. Semnează petitia #faracianura (dacă nu ai facut-o deja).
Credits:
Edmond D. Kreibik